Prolog Isi scria ultimele clipe din viata intr-un jurnal ce candva va fi o carte. Probabil un celebru roman despre curajul unei simple fete. Nu va inchipuiti ca avea 80 de ani,fiindca nu avea. Era o tanara de 18 ani,al carui drum s-a terminat prea repede,lasand in urma rauri de lacrimi,inimi frante si sute de persoane ce o plangeau. Fusese o adolescenta normala,dar deosebita prin comportament,frumusete,inteligenta si ambitie. Numele ei era Anissia. La varsta de 16 ani aflase cu dezamagire ca are leucemie. Totul o durere si un crud adevar. Aveam 18 ani pe atunci si ea imi era cea mai buna prietena. Sub privirea copilaroasa si ochii umbriti de genele arcuite,se ascundea un suflet mare. Imi spusese ca e bolnava cu un zambet uimitor pe buze ce ii ascundea probabil durerea din suflet. Stia ca va ajunge intr-un loc mult mai bun,chiar daca intotdeauna adora sa alerge prin campiile inverzite,primavara si sa se comporte ca la 11 ani,nu ca la 16. Asta te facea sa o indragesti si mai mult. La doar 16 ani,traia intens viata si frumoasa poveste de dragoste,alaturi de iubitul ei,Adam.
Personajele: Anissia
Tristete si durere – poza de Andra, in Fan Ficuri · 10.6KB
Foarte frumos.... Saraca.. sper ca mai taziu ficul va deveni mai fericit putin..dar e minunat oricum
_______________________________________ Corpul aproape perfect...Cand te-ai uitat la fata...Ai vazut un copil inocent...Dar mai tarziu ai descoperit cum era ea...Pe cat de frumoasa pe atat de rea !;x
_______________________________________ Corpul aproape perfect...Cand te-ai uitat la fata...Ai vazut un copil inocent...Dar mai tarziu ai descoperit cum era ea...Pe cat de frumoasa pe atat de rea !;x
Gata pun continuarea.Multumesc tuturor pentru comentarii. Privea viata ca pe un joc pe care mereu il va castiga,nu ca o lupta cot la cot cu moartea. Traia fiecare zi ca si cum ar fi ultima. Dupa terminarea liceului intrase la medicina,visul pe care il avusese dintotdeauna. Anii trecusera,dar ea nu se schimbase deloc. Era aceeasi copila,vesela,cuminte,frumoasa. Chiar daca avea leucemie,frumusetea nu-i disparuse,iar sufletul ii era tot la fel de bun. Ma feream sa o intreb cum e sa suferi,nu din cauza ca nu imi va raspunde,ci din cauza ca nu vroiam sa o vad vorbind despre altceva decat despre viata. Iesea in fiecare zi cu ea si aproape saptamanal mergea impreuna la spital. Aveam momente cand ii plangeam de mila,iar ea ma linistea spunandu-mi ca ma va astepta acolo. Dar eram firi diferite,deci nu puteam ajunge langa ea. Doream totusi cu orice pret sa fie salvata.
#13
luw4ever Moderator Din: Sighetu-Marmatiei
Postari: 254
Ce trista e povestea Imi par rau pentru ea. Dar e bine ca gandeste pozitiv si isi traieste viata. Sper doar ca poate poate va iesi o raza de lumina, de speranta pentru Anissia.
Probabil ca si cea mai buna prietena a ei, sufera cumplit, deoarece ii intelege durerea, dar nu poate face nimic ca s-o scape.
P.S. siz nu ai specificat numele celei mai bune prietene.
#14
luw4ever Moderator Din: Sighetu-Marmatiei
Postari: 254
_______________________________________ Corpul aproape perfect...Cand te-ai uitat la fata...Ai vazut un copil inocent...Dar mai tarziu ai descoperit cum era ea...Pe cat de frumoasa pe atat de rea !;x
Ok, am ajuns si aici si nu am prea multe pareri negstive . Ador cum ai scris nesturile, imi e de o mie de ori mai usor sa citesc in forma asta. Anissia are o povete foarte trista si imi place mult cum ai descris, ceeace nu imi place este zac afron dar ma rog, astept next.
_______________________________________
O mare durere sa iubesti. O mare nenorocire sa scapi de aceasta durere. Daca iubirea nu-i nebunie, atunci nici iubire nu-i.
Scuze acum de off, dar cred ca abia maine pun, pentru ca nu am mai transcri si nici nu am mai scris si am ceva treaba si ma grabesc sa trec pe la cateva rubrici mai importante, apoi ma retrag.
_______________________________________
O mare durere sa iubesti. O mare nenorocire sa scapi de aceasta durere. Daca iubirea nu-i nebunie, atunci nici iubire nu-i.
Multumesc... la prima nu pusesem spatiu,dar am pus acum. Eram cam obosita atunci.Maine pun continuarea.Si mersi pentru comentariu. Acum nextul:
Medicii spuneau mereu ca poate fi operata,dar ca un orice operatie exista riscuri. Toti isi doreau sa o vada bine pe Anissia. Mai ales eu. Intotdeauna speram ca se va face bine. Si Adam vroia asta,fiindca o iubea mult. Nici acum nu-i venea sa creada ca ea se imbolnavise. Vazuta din ochii unui necunoscut, nu iti dadeai seama ca duce o lupta cu moartea,dar totusi,daca pierdea nu-i parea rau. Era talentata la desen,dar nu-si imaginase ca va ajunge chiar ea sa lupte pentru viata sa in loc sa o salveze pe a altora.
Pana acum nu prea am ce comenta.Pune next! 
N-ai ce comenta.Te rog.... 
Multumesc.Voi da next cand am mai multe comentarii. 
Tot e trist.
Mie imi place Zac Efron.Am fost fan 4 ani. 
la prima nu pusesem spatiu,dar am pus acum.