luw4everModeratorDin: Sighetu-Marmatiei
Postari: 254
|
|
Partea a 3 –a Depresia
-Hey Andrada!, am ajuns. -Buna siz’ te asteptam deja, vrei o cafea? -Da sigur, daca ai sti ce dor imi era de tine, ce mai faci? -Sunt foarte bucuroasa pentru tine si Lucian. -Si eu sunt cred ca sunt cea mai fericita. Ma bucur ca esti alaturi de mine. -Sti doar ca si eu sunt fericita, atunci cand te vad pe tine. -Apropo tu tot singurica? Sti m-am gandit daca ai vrea sa te muti la mine, am fi tot timpul impreuna, si s-ar face si ceva schimbari in viatza ta. Se uita ciudat la mine, oare intrebarea a deranjat-o? Sau nu vroaia sa faca schimbari? Sau inca se simte legata de trecut? Trebuie sa o ajut cumva, in orice caz o voi sustine mereu, vreau sa-i revad acel zambet pe buze, vreau sa o aud, urland de fericire.Vreau sa-si gaseasca si ea jumatatea, sa fie iubita sis a simta iubirea adevarata. -Trebuie sa te pregatesti pentru scoala, hai ca te ajut. Fetele ajung la scoala. Se imbratiseaza si fiecare merge catre clasa ei. Sunt la scoala e ora de franceza. Am o stare foarte ciudata, parca totul e alb-negru, ma simt foarte obosita, suparata. Parca nu pot sa mai inteleg, mie greu. Imi vine sa zbor, sa tip, sa plang, dar ce rost au toate aceste lucruri? Ce rost au toate daca ea sustine ca m-ai sunt impreuna? Tocmai vara mea? Nu credeam ca nu va renunta la el. -Hey, tu nu sti sa nu te amesteci in viata personala a altora? -Alis? -Am inteles ca te da-i la Lucian al meu? Nu te mai baga intre noi! - Usor! Nu e nevoie sa tipi, ce ai? Ai luat-o razna? Oricum nu stiam ca voi doi erati impreuna, si daca te-a lasat acum trebuie sa te bagi in seama cu mine? Nu poti renunta la idea ca te-a lasat? -Doamne ce credula esti! fato te minte! E cu mine! Ultimele ei cuvinte mi-au ramas intiparite. Parca nu mai puteam sa aud altceva. Oare e posibil asa ceva? Razi, zambesti, pari fericita, dar totul e doar o masca din miile de masti, care nu dispar. Pana la urma e ca o piesa, joci un rol, doar ca asta face parte din viatza ta. Ajungi sa nu mai sti cine esti, ce esti, care e adevarata ta personalitate. Nu mai sti ce vrei, pe cine vrei? E inceputul unei depresi, care crezi ca nu se mai termina. Vreau! Dar nu mai stiu ce vreau. Defapt vreau sa cred ca totul e doar o gluma, o gluma proasta, o minciuna, dar nu e asa. Oare m-a mintit atata timp? Oare am fost o jucarie pentru el? Il sun, dar imi da ocupat, ce pot face? Daca Alis avea dreptate? Nu! Asa ceva nu se poate! Ochii lui nu pot minti, sau oare pot? Oare e doar ocupat si de acea nu a reusit sa-mi raspunda? Nu cred, sau cel putin nu stiu. Merg pe strada asa suparata si prin neatentia mea, intru in un baiat. -Scuze, nu eram atenta. -A nu-i nimic, e vina mea, trebuia sa am mai multa grija. -Parca te cunosc de undeva? -Nicole? O ce mult te-ai schimbat, esti mai frumoasa ca ultima data cand te-am vazut. Nu putea fi el. Prima mea iubire fragile si inocenta. Am suferit mult atunci, dar acum parca e schimbat. Parca nu mai e asa cum mi-l aminteam eu. -Angio. Il strang tare in brate, si ma saruta usor. Observa ca nu ripostez si ma saruta mai apasat. -M-am gandit mereu la tine, esti prima mea iubire, doar ca amandoi ne-am comportat ca doi copii, defapt atunci eram mici pentru iubire. Dar a fost frumos. Credeam ca nu te voi mai vedea, dar acum sunt cel mai fericit pentru ca te vad. Si iubirea acea parca se reaprinde. -Waw, pai nici eu nu te-am uitat, hay mai bine sa povestim, ca avem multe amintiri de depanat. Mergem la mine? Ce repede s-au scurs orele, nici nu mi-am dat seama ca a trecut asa de repede timpul. Imi suna telefonul.Vad ca e Lucian, ii dau ocupat, dar tot mai suna. -Ce faci iubita? De ce mi-ai respins? -Pai trebuia sa fi la Alis parca? Ii inchid, pe urma imi inchid telefonul. Dar oare e bine? Parca totul e o prostie.
|
|